Arhive pe etichete: happiness

Curcubeul

Standard

Legământul lui Dumnezeu cu oamenii este CURCUBEUL

Image

În curcubeu ca şi în aura omului nu există culoarea neagră.
În natură această culoare neagră există în cantitae foarte mică, la fel în viaţa plantelor şi animalelor. Noi oamenii din păcate şi din neştiinţă folosim foarte mult în viaţa noastră această culoare care ne încurcă total.

Creierul omului foloseşte şi se hrăneşte numai cu raza de lumină albă – că de aceea este omul treaz ziua când dispune din plin de această rază de lumină albă şi doarme noaptea, când nu dispune de lumina solară.
Creierul mai foloseşte şi se hrăneşte cu lumini colorate care sunt fracţiuni din raza albă – ROGVAIV -ul despre care s-a învăţat la şcoală, care este de fapt curcubeul.

Nu numai creierul nostru, dar toată aura noastră, tot corpul nostru fizic este influenţat de energiile şi culorile care ne inconjoară în viaţa de zi cu zi, deoarece noi avem cei 7 centri energetici principali prin care ne alimentăm cu energii, şi care sunt în ordine, de jos în sus exact în ordinea şi nuanţele curcubeului.
Deci orice obiect de folosinţă, material scris sau vizual sau spaţiu în care trăim, dacă este realizat în aceste culori ale curcubeului cu infinita lor paletă de nuanţe, ne este extrem de benefic, uşor de asimilat şi este pe o vibraţie înaltă.

Image

CULOAREA NEAGRA folosită de oamenii obişnuiţi sau şi mai grav, de copii, îi devitalizează foarte repede, dacă apare în îmbrăcăminte, mobilier, telefon mobil, calculator, televizor, maşină, etc. deoarece această culoare apare de fapt datorită lipsei de reflexie a luminii.
Obiectele de îmbrăcăminte de exemplu, care sunt negre sau cu mult negru, obosesc omul foarte repede, deoarece îi ecranează centrii energetici ai aurei, ceakrele nu mai primesc suficientă energie şi corpul vital are de suferit, deci şi întreg trupul fizic.

Exemple practice:

Înainte vreme la şcoală cărţile copiilor erau scrise-tipărite cu albastru, iar copiii scriau cu cerneală albastră şi aceasta determina o invăţare mult mai uşoară, copii nu oboseau la învăţat aşa tare şi nu mai erau epuizaţi. Astăzi toate manualele şcolarilor sunt tipărite cu negru şi copii scriu cu ce apucă…

Un sportiv, care trebuie să depună un efort maxim într-o competiţie atletică sau într-un meci se îmbracă în echipament negru, ciorapi negrii, etc şi după aceea doreşte să obţină performanţă. Cum să realizezi aşa ceva când el este cu centrii energetici ecranaţi din start? În aceste cazuri la efort maxim el se epuizează repede de energii din rezerva corpului, după care se alimentează mult mai greu cu energia vitală din exterior şi nu mai poate atinge performanţa dorită.

Pe vremurile de demult, uniformele şcolare erau albastre şi era bine. Corpul vital al omului – primul strat al aurei, este de culoare albastru deschis, deci are loc un aport benefic de energie dacă porţi nuanţe de albastru. Pe de altă parte albastru mai închis este o culoarea înţelepciunii, care favorizează asimilarea şi înţelegerea materiilor mai grele, ceea ce de fapt se urmăreşte la şcoală. În concluzie uniformele albastre în şcoli erau benefice. În prezent copiiI şi profesorii merg la şcoală îmbrăcaţi cu mult negru şi rezultatul s-a văzut şi la bacalaureatul de anul acesta.

Un exemplu dramatic este al unui om care este bolnav de inimă şi se îmbracă în negru, pe deasupra maii are multe supărări cu cei din jur, nu iartă si nici nu se roagă. Un astfel de om este lipsit de tot ceea ce l-ar putea ajuta, să-şi încarce corpul cu energiile vitale necesare şi astfel bolile i se agravează, deoarece nimeni, nici medicul, nici preotul, nici aparţinătorii nu ţin cont de modul cum lucrează energiile trupului fizic. Un astfel de om ar trebui să se îmbrace numai în nuanţe de verde şi nuanţe de roz – culorile centrului inimii, plus să-şi schimbe atitudinea faţă de iubirea care ar rtebui să-i izvorască mereu din inimă şi atunci s-ar vindeca foarte repede.

Image

CENTRU din CRESTETUL CAPULUI , denumit SAHASRARA are culoarea albă.
Majoritatea oamenilor şi din nefericire mulţi copii, poartă când vremea este rece o căciulă neagră, sau pălărie, sau şapcă etc. În toate aceste cazuri este ecranată şi insuficient hrănită cu energii cea mai mare ceakră, cel mai important centru energetic al corpului. Urmarea este oboseala psihică, dureri de cap, lipsa de concentrare, etc.

Acelaşi efect îl are vopsirea părului în culoarea neagră sau folosirea accesoriilor de păr negre.
Această ceakră trebuie lăsată liberă, iar în caz de foţă majoră (vreme) să fie acoperită cu alb sau nuanţe de alb – căciulă, batic, şapcă. De exemplu albanezii poartă pe cap numai căciuli albe, ceea ce este extrem de benefic şi gândirea lor este uşoară şi corectă, deoarece se hrănesc corect cu energii în creştetul capului.

Tălpile picioarelor: Prin tălpi, în timpul mersului, corpul fizic evacuează, debarasează, în nod firesc şi natural rezidurile energetice ale corpului rezultate din metabolismul energiilor, pe tălpi existînd zone care corespund tuturor organelor interne
. Dacă folosim pantofi negrii,sau ciorapi negrii, ecranăm tocmai centrii de evacuare, debarasarea naturală a acestor reziduri enegetice, ceea ce poate atrage dureri de picioare, umflături şi ceea ce este mai grav necurăţirea energetică a organelor interne ale corpului.
De aceea mersul desculţ este extrem de benefic, mersul prin apă, reflexoterapia, etc. Şi tot de aceea este extrem de benefic a purta numai pantofi care să nu fie negrii, a purta pantofi sport mai ales albi şi mai ales şosete albe, albăstrii, crem, uşor gri, maronii etc.

Un om de afaceri îşi realizează un birou folosind mobilier negru, calculator negru, obiecte de birotică negre, televizor negru, canapele negre, scaun pe care stă negru, etc. Acel spaţiu nu mai este benefic pentru o gândire clară şi statul mai multe ore într-un astfel de spaţiu îl stoarce de energie. Rezultatul este o îmbolnăvire la orizont, iar afacerile în mod sigur nu vor mai merge strălucit, deoarec totul se află pe rezonanţa negru.

Culoarea neagră poate fi folosită, dar nu în spaţiul ambiental, ci numai în îmbrăcăminte, de către acele persoane care îşi propun să se depărteze de ,,cele lumeşti” adică să-şi estompeze pornirile trupeşti şi această energie conservată să o sublimeze în energii spirituale. Este cazul cu haina preoţească şi monahală, care este neagră, căci ei aceasta urmăresc, să-şi tempereze, să-şi înfrâneze sexualitatea şi să-şi întărească spiritul. Dar în cazul lor, ceea ce ei nu primesc suficient ca fluxuri de energii prin primii patru centrii energetici ai corpului, ei preiau pe alte căi, stând mult timp din zi în Biserici, pe spaţiile curate ale mănăstirilor, în apropierea icoanelor, în orele lor de rugăciune etc. În plus ei mai preiau energii superioare prin legăturile cereşti suplimentare pe care ei le primesc, la tunderea în monahism sau la hirotonisire, legături cereşti pe care oamenii obişnuiţi nu le au.
Deci negru potrivit la monahi, nu este potrivit la mireni, decât dacă trăiesc în lume, dar ca niste calugari .
În tot ceea ce oamenii închină lui Dumnezeu (vezi turnul Babel) sau folosesc pentru ei, nu trebuie să folosească materiale negre de nici un fel, nici acasă, nici la serviciu, nici la şcoală sau în altă parte, ci numai şi numai culori şi nuanţe din CURCUBEU.

Trebuie respectat acest legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu oamenii, atât din motive de credinţă, dar şi din motive văzute şi nevăzute care ne influenţează viaţa de zi cu zi.

Image

Sursa: Gabriela, Ontoroca

Multumesc!!!

Reclame

Cel mai fericit om din lume…

Standard

ImageNe-am obişnuit să credem că fericirea este ca o probă olimpică pentru a avea mai mult succes, plăceri şi multe lucruri.

Acum, cercetătorii Laboratorului de Neuroştiinţă Afectivă a Universităţii Wisconsin ne surprind cu rezultatele lor.

Cel mai fericit om de pe planetă este un individ care trăieşte într-o chilie de doi pe doi, nu este nici proprietarul, nici directorul vreunei companii din revista Fortune 500, nu întreţine relaţii sexuale de mai mult de 30 de ani, nu este dependent de celular, nu are Blackberry, nu merge la sala de gimnastică şi nici nu conduce un BMW, nu se îmbracă de la Armani, nici de la Hugo Boss, nu cunoaşte nici Prozacul, nici Viagra, sau Extasy şi nici nu bea Coca-Cola.

Numele său este Matthieu Ricard, francez, occidental prin naştere, budist prin convingere şi unicul, dintre 100 de voluntari, al cărui creier nu numai că a primit calificativul maxim de fericire prevăzut de cercetatori (-0.3), dar a ieşit complet din “fericirometru”: -0.45.

Cei 256 de senzori şi zeci de rezonanţe magnetice la care a fost supus, de-a lungul mai multor ani, pentru a valida experimentul, nu mint: acolo unde nivelele simplilor muritori este ridicat – stres, curaj, frustrare – în creierul lui Ricard, aceste senzaţii negative practic nu există.

În schimb, acolo unde majoritatea voluntarilor a prezentat nivele foarte scăzute – satisfacţie şi împlinire existenţială – Ricard a depăşit toţi indicii.

Şi aceasta, în toate şi în fiecare din senzaţiile pozitive, de unde şi titlul de “cel mai fericit om de pe planetă” (www.elmundo.es, 22 aprilie). 

Paradoxul cazului nu este că el e un om fericit, ci cum a ajuns acolo, desprinzându-se de tot ceea ce occidentalii credem că ne aduce fericirea: credinţa într-un Dumnezeu salvator, reuşita profesională, descoperirile ştiinţifice, bani, bunurile, relaţiile umane şi consumul, consumul, consumul…

Iar Ricard nu este străin de nimic din toate acestea, fiind fiul unui membru emerit al Academiei Franceze, Jean François Revel, Ricard nu s-a lăsat influenţat nici de ateismul tatălui său, nici de credinţa primită la naştere. Nici măcar studiile personale de genetică celulară, la Institutul Pasteur, nu i-au adus satisfacţie.

Cu lumea la picioarele sale şi pe punctul de a deveni o eminenţă ştiinţifică, într-o bună zi a decis că nu aceasta era ce-şi dorea de la viaţă.

A plecat în Himalaia, a adoptat celibatul şi sărăcia călugărilor, a învăţat să citească tibetana clasică şi a început o viaţă nouă, de la zero.

Azi este mâna dreaptă a lui Dalai Lama şi a donat milioane de euro – produsul vânzărilor cărţilor sale – mănăstirilor şi operelor de caritate.

Dar aceasta nu este cauza, ci consecinţa fericirii sale.

Cauza trebuie căutată în altă parte, zice şeful studiului, Richard J. Davidson, şi nu e nici mister, nici graţie divină: se cheamă plasticitatea minţii.

Este capacitatea umană de a modifica fizic creierul, cu ajutorul gândurilor pe care le alegem. Precum muşchii corpului, creierul dezvoltă si întăreşte neuronii pe care îi utilizăm mai mult.

Mai multe gânduri negative, mai mare activitate în cortexul drept al creierului şi în consecinţă mai mare anxietate, depresie, invidie şi ostilitate către ceilalţi – cu alte cuvinte mai multă nefericire generată.

Din contră, cine îşi lucrează mintea şi gândeşte bine de ceilalţi şi vede ce-i mai bun în viaţă, îşi foloseşte cortexul stâng, ridicându-şi emoţille plăcerii şi fericirea.

Ricard avertizează că nu e vorba de a decide să fie văzută viaţa în roz, de la o zi la alta, ci de a lucra sistematic în a slăbi aceşti muşchi ai nefericirii, pe care i-am întărit atât de mult, crezându-ne victimele trecutului, ale părinţilor sau ale sorţii şi, în paralel, a ne folosi muşchii mintali care ne fac absolut şi direct responsabili de propria noastră fericire.

(M. Ricard, În apărarea fericirii, Ed. Urano).

În final, rezultatele studiului civilizaţiei noastre de consum, în care Prozacul se vinde de patru ori mai mult decât Viagra, confirmă acum şi cu probe ştiinţifice ceea ce umaniştii şi profeţii din toate epocile ne-au spus… fără ca cercetătorii materialişti să le dea nici cel mai mic credit…


Fericirea este o stare de spirit!

Nu depinde de nimic şi de nimeni extern persoanei.

Buddha

Cheia fericirii sălăşuieşte în interiorul fiecăruia.

Isus

Fericirea este o obişnuinţă, sau rezultatul mai multor obişnuinţe.

Aristotel

Ricard recunoaşte că drumul său este unul între multe altele, dar avertizează că a fi fericit vine obligatoriu numai după ce încetăm să dăm vina pe ceilalţi pentru nefericirea noastră şi după ce căutăm cauza în propria noastră minte.


“A trăi experienţele pe care viaţa ni le ofera este obligatoriu; a suferi din cauza lor, sau a ne bucura de ele, este opţional.”

După un text tradus de Carmen C

Sursa: http://filedelumina.ro/